În perioada 24-26 iunie 2014, a avut loc în Sala de Marmură a Cercului Militar Național a 16-a conferință anuală a Consorțiului Parteneriatului pentru Pace al Academiilor de Apărareși Institutelor de Studii de Securitate (PfP-C). Această instituție internațională este o asociație voluntară a peste 800 instituții de învățământ militar superior și cercetare în domeniul securității din 59 de state, membre NATO și parterneri PfP. Scopul consorțiului este de a consolida încrederea reciprocă și democrația prin formarea unei rețele de experți care pun în comun capitalul intelectual - practici profesionale și cunoștințe de specialitate- pentru a găsi soluții concrete marilor provocări de securitate contemporane. În cadrul PfP-C funcționează mai multe grupuri de lucru cum ar fi: pentru "Combaterea Terorismului"; "Emerging Security Challenges"; "Stabilitate Regională în Caucazul de Sud"; "Stabilitate Regională în Europa de Sud-Est" etc. Operațiunile curente ale PfP-C sunt gestionate de specialiștii de la Centrul George C. Marshall din Pantenkirchen, Germania, iar directorul acestuia este concomitent directorul Consorțiului.

Este pentru a doua oară când România găzduiește un asemenea eveniment, precedentul având loc în 2004. Conferința din an acest an s-a desfășurat cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale, ministrul Mircea Dușa prezentând un mesaj în deschiderea reuniunii. De asemenea, Valeriu Nicuț, secretar de stat pentru politica de apărare și planificare a rostit, în seara zilei de 24 iunie, o alocuțiune de bun venit.

În seara zilei de 24 iunie s-a desfășurat un concert simfonic, susținut de Alexandru Tomescu (vioară), Alexandra Dariescu (pian) și Valentin Răduțiu (violoncel).

La pregătirea și desfășurarea conferinței un rol important a revenit Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, care a avut și are o largă participare în consorțiu. Între altele, el a asigurat (2006-2013) copreședinția Grupului de lucru privind Securitatea în Regiunea Extinsă a Mării Negre (prin general maior (r ) dr. Mihail E. Ionescu), precum și secretariatul acestuia.

La reuniunea de la București au luat parte peste 100 de specialiști din 25 de țări, membre NATO și partenere (Ucraina, Georgia, Moldova, Suedia etc.) între care menționăm pe: generalul locotenent (ret.) Keith W. Dayton, director al Centrului de Studii de Securitate "George C. Marshall", Raphael Perl, director executiv al aceleeași instituții, profesorul Julian Lindley French de la Institute of Statecraft din Marea Britanie; general locotenent Erich Csitkovits, comandantul Academiei Naționale de Apărare din Viena (Austria), ș.a.

Tema reuninii din acest an a fost "Viitorul securității euro-atlantice: educație și putere" iar lucrările au fost structurate pe patru paneluri: "Construind încrederea prin transparență: puterea "puterii blânde" (soft power), "Construind capabilități prin educația de apărare în vremuri tulburi", "Implicațiile noilor tehnologii asupra securității" și "Responsabilitatea politică și securitatea".

În cadrul dezbaterilor s-a apreciat că s-a terminat perioada numită "post-Război Rece", acum existând o perioada cu turbulențe și grad mare de imprevizibil, în condițiile în care SUA deși domină la nivelul securității militare, sistemul internațional se confruntă cu provocări din partea unor puteri regionale și cu reașezări geopolitice precum pivotarea spre Asia-Pacific. Spre a modela scena internațională în conformitate cu interesele lor strategice, marii actori statali dispun de instrumente ce aparțin atât "puterii coercitive" (hard power - e vorba de putere militară și economică) cât și "puterii blânde" (soft power - puterea ideilor, credințelor, a practcilor culturale)

Pentru prima dată în 400 de ani, Europa nu mai impune regulile în relațiile internaționale și se găsește la intersecția între actorii dornici să folosească puterea coercitivă ca să traseze sfere de influență și cei care aplică puterea blândă spre a ajuta alte state să își aleagă singure, neconstrânse, alianțele și strcuturile în care vor să se integreze. Pe fondul crizei economice mondiale, toate statele membre ale UE și NATO și-au redus bugetele de apărare, astfel că Europa alocă acum circa 180 miliarde euro anual apărării, mult sub nivelul SUA. De aceea crește riscul unor falii de interoperabilitate între SUA și țările europene din UE și NATO dar și a unor decalaje grave în sânul UE și NATO între statele care alocă măcar 2% din PIB pentru apărare și cele care se află constant sub acest nivel minim dezirabil. În același timp China, Rusia, India și alte state non-occidentale sporesc rapid cheltuielile militare.

SUA nu pot garanta singure, pe termen lung, securitatea teritorială în Europa, mai ales că Asia devine polul economic dominant la nivel global, și ia locul Europei.

O atenție deosebită a fost acordată fostului spațiu sovietic. S-a arătat că în Ucraina, acțiunile subversive ale Rusiei, împiedică normalizarea situației de securitate și consolidarea democrației. Mafiile locale au prosperat odată cu privatizările bunurilor statului, iar aceste elemente de crimă organizată s-au aliat cu o parte din clasa politică, cu lideri religioși și chiar uneori cu lideri separatiști din estul țării. Rusia a aplicat agresiv tehnici ale războiului propagandistic, folosind manipularea, diversiunea, spre a șubrezi legitimitatea noilor lideri ai Ucrainei. Rusia a folosit subversiv tehnici ale "soft power", spre a manipula rusofonii din Ucraina, dar și propria populație, iar televiziunile controlate de Moscova și grupurile de crimă organizată au contribuit la acest proces nefast.

Democratizarea internă a statelor trebuie să fie acompaniată de mai multă transparență, iar societatea civilă să fie mai activă în a controla factorul politic, spre a reduce nivelul de corupție.

Educația in domeniul apărării este extrem de necesară, ca agent al transformării, element al reformei structurilor de apărare și securitate și ca bază a construirii de capabilități mai performante. Acum asistăm la apariția unor noi tipuri de războaie, a unor noi culturi strategice, așadar și educația de securitate trebuie modernizată. NATO și statele partenere trebuie să dezvolte nu doar interoperabilitate militară, ci și "interoperabilitate intelectuală", adică să armonizeze curiculele academice, modul de predare, spre a da coerență culturii de securitate euroatlantică.

Noile tehnologii au implicații majore de securitate deoarece diverse grupuri teroriste pot incerca să atace cibernetic state și instituții legate de UE și NATO. Strategiile clasice de descurajare și interzicere nu mai sunt eficiente contra atacatorilor cibernetici, deoarece nu e mereu clar cine și de unde a atacat. De aceea trebuie cunoscute și aplicate mai clar normele de drept internațional care permit lupta contra crimei cibernetice, dar e nevoie de un echilibru corect între nevoia de securitate a statelor și nevoia de libertate a cetățenilor.

Supravegherea parlamentară asupra politicii de securitate națională și controlul civil asupra forțelor armate sunt elemente esențiale ale securității euroatlantice actuale.