Înființare și evoluție instituțională – 1968-1989

Prima structură specializată de cercetare științifică în domeniul istoriei și teoriei militare a fost reprezentată de către Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară, înființat la data de 1 septembrie 1969, în baza Hotărârii Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Român nr. 2033 din 20 noiembrie 1968: „În vederea dezvoltării cercetării științifice în domeniul teoriei și istoriei militare să se înființeze la Ministerul Apărării Naționale un Centru de Cercetări de Teorie și Istorie Militară”.

Nou înființata structură, subordonată Consiliului Politic Superior, avea în compunere: · o secție de istorie militară, cu trei compartimente/sectoare distincte (veche-medie, modernă și contemporană), · o secție de teorie și doctrină militară cu 2 compartimente/sectoare (știință și artă militară, respectiv doctrină militară), · un birou (ulterior serviciu) documentare și · redacția “Revistei de istorie și teorie militară”, cu un total de 52 de posturi (3 generali, 35 ofițeri, 1 subofițer și 13 angajați civili).
Centrul avea drept principală misiune să contribuie la fundamentarea doctrinei militare naționale, însă, treptat, istoria militară a dobândit o vizibilitate mai mare în activitatea de cercetare.

După un efort de cercetare intens, Centrul a publicat, între 1984 și 1989, o serie de lucrări științifice importante:

• șase volume ale „Tratatului de istorie militară a poporului român”, care au acoperit perioada din antichitate până la 23 august 1944;
• monografiile: „România în războiul de independență” (1977), „România în anii Primului Război Mondial” (1987, două volume), „România în anii celui de-al Doilea Război Mondial” (1989, trei volume), precum și colecția „File din istoria militară a poporului român” (1973-1988, 19 volume);
• documentele istorice militare: „Documente din istoria militară a poporului român” (1974-1988, 17 volume), „Documente ale Unirii” (1984), „23 August. Documente” (1984-1985, patru volume).

• Unul dintre cele mai importante evenimente organizate de Centru în perioada dinainte de 1989 a fost Congresul internațional de istorie militară, organizat în 1980 la București de Comisia română de istorie militară.
• Printre alte activități reprezentative cu participarea specialiștilor Centrului amintim: Colocviul internațional cu tema „Europa Centrală în timpul celui de-al Doilea Război Mondial”, organizat în mai 1970 la Varșovia; Conferința internațională „Război și societate în Europa Central-Răsăriteană în secolele XVIII-XIX”, organizată la New York în martie 1978; Congresul internațional referitor la frontierele imperiului roman, organizat în septembrie 1983 în Republica Federală Germania, precum și alte evenimente importante.

• Începând cu 1 martie 1990, Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară a fost contopit cu Secția cercetări științifice operativ-strategice și de prognoză militară în Direcția Studii și Cercetări Operativ-Strategice, Prognoză și Istorie Militară, care a funcționat, în perioada 1990-1991, în cadrul Statului Major General. Direcția avea în compunere patru secții – studii și cercetări de doctrină și artă militară; prognoză militară; istorie militară; coordonarea cercetării științifice militare.
• La 1 iunie 1991, Direcția Studii și Cercetări Operativ-Strategice, Prognoză și Istorie Militară s-a transformat în Institutul de Istorie și Teorie Militară, organizat pe trei secții de cercetare: doctrină, artă militară și istorie militară.
• La 15 decembrie 1994, instituția și-a schimbat denumirea în Institutul de Studii Operativ-Strategice și Istorie Militară și a funcționat cu această denumire până la sfârșitul anului 1997.
• La 24 decembrie 1997, a avut loc o nouă reorganizare a institutului, ocazie cu care a primit actuala denumire – Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară (ISPAIM) și a intrat în subordinea Departamentului pentru politica de apărare. În noua structură a Institutului au fost create două directorate – pentru programe studii de securitate, respectiv de apărare (în cadrul căruia funcționa și un sector de istorie militară) – și o secție de informare-documentare. Tot atunci, în structura organizatorică a ISPAIM a intrat Redacția „Revistei de istorie militară”.
• În anii următori, pe fondul reformei Armatei României, institutul a suferit o serie de restructurări și reduceri de personal.
• Ulterior, în anul 2016, structura organizatorică a institutului a fost supusă unei noi reorganizări majore: trei secții de cercetare – studii de securitate, studii de apărare și studii de istorie militară, precum și secția administrativă și stat major. De precizat că, prin această reorganizare, a fost desființată Redacția „Revistei de istorie militară”, care avea în responsabilitate editarea celor două reviste permanente ale institutului – „Revista de istorie militară” și „Monitor strategic”.
• Ultima reorganizare majoră a ISPAIM a avut loc la data de 30 iunie 2024. Potrivit acesteia, componenta de cercetare științifică a fost redimensionată prin înființarea a două servicii (studii de securitate și apărare, respectiv studii de istorie militară) și a fost reînființată Redacția ISPAIM.
• În prezent, Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară funcționează în subordinea Departamentului pentru politica de apărare, planificare și relații internaționale și desfășoară activități de cercetare științifică în domeniile securitate și apărare și, respectiv, istorie militară.