IN MEMORIAM Neagu Djuvara 25.01.2018
Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară deplânge încetarea din viață a lui Neagu Djuvara, personalitate de prestigiu a culturii române. Născut la începutul participării României la „Marele Război”, a traversat un secol de istorie românească, fiind implicat în marile evenimente din acest răstimp.
Personalitate polivalentă, Neagu Djuvara s-a remarcat și în domeniul cercetării istorice, punctele sale de vedere și lucrările elaborate generând de fiecare dată interesul specialiștilor și al opiniei publice.
Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară a avut o lungă și fructuoasă colaborare cu marele dispărut. Între altele, i-am pus la dispoziție documente despre participarea sa pe front în anul 1941, informațiile fiind apoi incluse în volumele sale.
De asemenea, am avut privilegiul de a-l avea oaspete la reuniunile noastre științifice, intervențiile sale fiind deosebit de apreciate, ele deschizând nu o dată, noi piste de interpretare. Dintre acestea amintim: sesiunea științifică: „Bizanț versus Bizanț” (2010), în care intervenția a fost una extrem de profitabilă dezbaterilor de înalt nivel academic; reuniunea cu istoricii militari ruși, printre participanți fiind și un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Makhmut Gareev (2009); conferința sa de la Cercul Militar Național din 2011.
Prin dispariția sa, istoriografia românească, inclusiv cea militară, pierde unul din exponenții săi de frunte, iar Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară un prieten și valoros colaborator.
Dumnezeu sa-l ierte!
Personalitate polivalentă, Neagu Djuvara s-a remarcat și în domeniul cercetării istorice, punctele sale de vedere și lucrările elaborate generând de fiecare dată interesul specialiștilor și al opiniei publice.
Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară a avut o lungă și fructuoasă colaborare cu marele dispărut. Între altele, i-am pus la dispoziție documente despre participarea sa pe front în anul 1941, informațiile fiind apoi incluse în volumele sale.
De asemenea, am avut privilegiul de a-l avea oaspete la reuniunile noastre științifice, intervențiile sale fiind deosebit de apreciate, ele deschizând nu o dată, noi piste de interpretare. Dintre acestea amintim: sesiunea științifică: „Bizanț versus Bizanț” (2010), în care intervenția a fost una extrem de profitabilă dezbaterilor de înalt nivel academic; reuniunea cu istoricii militari ruși, printre participanți fiind și un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, generalul Makhmut Gareev (2009); conferința sa de la Cercul Militar Național din 2011.
Prin dispariția sa, istoriografia românească, inclusiv cea militară, pierde unul din exponenții săi de frunte, iar Institutul pentru studii politice de apărare și istorie militară un prieten și valoros colaborator.
Dumnezeu sa-l ierte!